Trei scrieri, un singur număr:
- 05251/2020505
- +49 5251 2020505
- +49 (0)5251 2020505
Un om vede imediat că este de trei ori aceeași linie. O comparație de caractere vede trei valori diferite. Și exact aici eșuează majoritatea recunoașterilor de apelant – nu la interfață, nu la centrala telefonică, ci la o singură linie de logică de comparație.
Ce trebuie să arunce comparația
Între numărul pe care îl anunță rețeaua telefonică și numărul din fișa clientului stau cinci feluri de diferență:
- Prefixul de țară – când +49, când 0049, când deloc.
- Zeroul inițial al prefixului de oraș, care cade internațional.
- Separatorii: bara oblică, cratima, punctul, spațiul.
- Parantezele în jurul zeroului – cele mai rele, pentru că sunt ambele deodată.
- Interiorul, când lipit, când despărțit prin cratimă.
Cine aruncă toate acestea și compară ultimele nouă cifre atinge aceeași persoană – fără ca cineva să fi trebuit să facă în prealabil ordine într-o bază de date.
De ce nouă și nu opt
Opt ar fi mai comod. Opt ar găsi mai mult. Opt este greșit.
La +49 5251 2020505 ultimele opt cifre sunt `12020505`. Tăietura cade în mijlocul prefixului de oraș. Este atunci atins oricine poartă din întâmplare aceeași secvență de cifre la sfârșit – undeva în Germania, în alt oraș, fără nicio legătură cu apelantul.
Iar acel nume străin apare atunci pe ecran când sună telefonul. Un apelant greșit este mai rău decât niciunul – nimeni nu verifică o informație pe care sistemul o arată cu siguranță.
Cât de diferit tratează producătorii acest lucru
La examinarea a peste patruzeci de sisteme se arată o amplitudine mare – de la exemplar la inutilizabil.
Cazul cel mai sever
Un program spaniol de contabilitate scrie despre filtrul său telefonic, textual, că valoarea trebuie să «corespundă caracter cu caracter, inclusiv caractere speciale precum "+", "#" și "-"».
Este neechivoc – și dur. Un număr care este ținut acolo ca «+34 871 590159» nu este găsit de «+34871590159». Spațiul contează.
Pentru asemenea sisteme portalul trimite mai multe scrieri una după alta. La un sistem cu căutare în subșir aceste variante ar fi o asigurare; aici sunt însăși funcția.
Cazul exemplar
Două sisteme au rezolvat problema pentru noi înainte să întrebăm.
Un program german pentru agenți imobiliari ține un câmp cu numere normalizate și scrie la el că se poate căuta un număr normalizat «în întregime sau în parte». Normalizat înseamnă: sistemul face el însuși ordine în scrieri înainte de a compara. În parte înseamnă: o bucată ajunge.
Un CRM francez își descrie filtrul telefonic ca o căutare a unui șir de caractere conținut – pe fix și mobil deodată, într-un singur parametru.
La amândouă lista noastră de variante ar fi teoretic de prisos. O trimitem totuși: motorul nu hotărăște sistem cu sistem ce lasă deoparte.
Ce le scriem de aceea producătorilor
În fiecare solicitare către o casă de software stă același paragraf:
Este cea mai ieftină îmbunătățire pe care o poate face un producător – și singura care folosește tuturor clienților săi deodată.
Întrebări frecvente
De ce nu găsește CRM-ul meu apelantul?
De cele mai multe ori pentru că se compară ceea ce este scris în loc de ceea ce se înțelege. Apelantul se anunță ca «+49 5251 2020505», în CRM stă «05251/2020505». Pentru o comparație de caractere acestea sunt două valori diferite.
Cum ar trebui comparat corect?
Ambele părți să fie reduse la simple cifre și comparate pe ultimele nouă. Cad astfel prefixul de țară, zeroul inițial, parantezele, barele oblice și spațiile – iar același număr rămâne același număr.
De ce nouă și nu opt?
Pentru că opt cifre, la un număr german, taie în mijlocul prefixului de oraș. Este atunci găsit cel care are din întâmplare aceeași secvență de cifre la sfârșit – iar numele greșit apare pe ecran când sună telefonul.
Trebuie să-mi fac întâi ordine în numerele de telefon?
Nu. Exact acesta este rostul: comparația trebuie să suporte scrierile, nu fondul să le lepede. Cine trebuie întâi să-și normalizeze baza de date a împins problema în locul greșit.